YIN SI YANG

YIN SI YANG

 
Bărbații nu fug de femeile inteligente, mi-a zis mie în mare taină un bărbat. E o falsă idee. Bărbații fug de femeile care vor să fie bărbați.  Am tot citit articole despre femeile inteligente. Nu pot spune că am devenit expertă în domeniu, dar pot afirma că mi-am format o părere.
Dicționarul spune că inteligența este capacitatea de a înțelege ușor și bine, de a sesiza ceea ce este esențial, de a rezolva situații sau probleme noi pe baza experienței acumulate anterior. Ce am citit eu despre femeia inteligentă spune că  aceasta face orice activitate considerată masculină, n-are nevoie de un bărbat nici măcar pentru a face copii, face totul singură de la ciorbă și până la bătut cuie și reparat mașina și-o face foarte bine, este foarte rațională, calculată, organizată; adică, ce mai tura-vura, are toate calitățile masculine. Deci este un fel de bărbat. Un fel de pentru că-i lipsește un mic amănunt anatomic. Păi dacă suntem de acord cu această definiție e normal ca individul să fugă de ea sau s-o lase. Exceptând o anume comunitate pentru care sexul nu e decât un aspect minor, restul bărbaților își doresc o relație cu o femeie, tot așa cum femeile caută parteneri bărbați, așa că e mai mult decât firesc să fugă de femeia așa-zis inteligentă. Dreptul femeilor nu e egal cu cel al bărbaților. Cum arată un bărbat care-şi cumpără pantofi mărimea 36? Noi femeile avem poșeta plină cu atu-uri specifice și-o ținem în dressing nefolosită cărând în schimb zi de zi în spate un sac de masculinitate. Adică vreau eu neapărat să plătesc singură facturile, să repar robinetul la baie, apoi să gătesc un pilaf și să termin până la ora 22:00 când o să mă apuc de făcut un copil ca să-i arăt fraierului ce inteligentă sunt! Și mâine la serviciu trântesc o ședință cu alți fraieri și șterg cu ei pe jos. Ăsta e clișeul de femeie inteligentă: independentă, voluntară, rațională, rezolvă tot, poziție socială, situație materială, fără emoții. Apoi mă urc în balcon și-mi fac o mie de nervi că nu vine fraieru’ să-mi cânte o serenadă așa cum a primit urâta aia de la scara 4! Nu vine nici mâine nesimțitul pentru că așa l-a educat gospodina de mă-sa și el știe că serenadele se cântă pentru femei, nu pentru bărbați. Mai mult decât atât fraieru’ se prinde repede că e rost de stat degeaba, fără sarcini, fără obligații. De ce să se complice și să riște să se certe pe șurubelnițe, pe cine duce mai bine și mai repede gunoiul sau pe cantitatea de orez care se pune în sarmale!? Nu mai bine joacă el tancuri pe calculator sau bea o bere cu băieții? Până termină e gata și copilul!
NU fac apologia statului la cratiță,  deși cratița este esențială și,  după părerea mea, a fost și este în mod nejustificat luat în derâdere și minimalizat, căci încă mai trebuie să mâncăm ca să existăm pe planeta asta. NU sunt de acord cu masculul care bate cu pumnul în masă,  iar femeia trebuie să leșine de emoție sau de frică. Pledez doar pentru calea de mijloc în care orice Yin are o parte de Yang, în care Yin își face partea ei de treabă, în care orice Yang are o parte de Yin, în care Yang își face partea lui de treabă și se întâlnesc la mijloc și uneori fiecare dintre ei poate trece granița, fără să emigreze, doar așa ca să se ajute reciproc.

P. S. M-am luptat ani la rând să fiu bărbat, am plâns, am țipat și am înjurat karma care și-a bătut joc de mine făcându-mă ne-bărbat, până când am descoperit că sunt femeie. De fapt n-am descoperit eu, ci mi-a spus-o un bărbat. Foarte tare și foarte mișto!