ECLIPSA DE SOARE

Unii sunt născuți să fie personaj de telenovelă. Adeluța face parte din această categorie.

A scăpat cu bine din telenovela cu Matei. Nici telenovela cu El n-a doborât-o. S-a întors acasă din tranșee.

Se părea că se potolise. O perioadă chiar a dispărut de pe firmament. A fost ocupată cu Societatea Secretă T.O.B.A. și cu Domnul Soare. A fost atât de ocupată încât mulți au crezut că s-a măritat și e pierdută pentru vecie din telenovele. Unii chiar au plâns, i-au simțit lipsa și i-au dus dorul, de aceea, la cererea publicului cititor, deși n-au trecut 50 de ani de la derularea evenimentelor, am primit aprobarea să de-clasific și să de-secretizez dosarul ”Eclipsa de Soare”. S-au purtat discuții furtunoase pe această temă, existând riscul de-a o compromite ca personaj. Adică și-a creat și ea un nume, lumea are o anume percepție asupra ei, iar povestea ce urmează ar putea avea consecințe dramatice asupra ei și asupra prezenței ei în societate.

Dramatice nu e un cuvânt pretențios. Întreg dosarul este o compoziție dramatică în 7 acte.

În final, după supunerea la vot (a fost o luptă strânsă), majoritatea a decis că publicul spectator/cititior merită să afle adevărul.

Așezați-vă confortabil. Piesa se joacă fără pauză.

Dacă vă închipuiți că relația cu domnul Soare a fost o idilă clasică, vă înșelați! De fapt, prima care s-a înșelat a fost chiar Adeluța. Renumele ei de femeie căpoasă, hotărâtă, care face numai ce vrea ea, cum vrea ea, când vrea ea s-a spulberat mai ușor decât un fir de nisip bătut de vânt în deșertul Saharei.

Pentru că-mi revine ingrata sarcină și deosebita onoare de a devoala trecutul recent al Adeluței, mă voi strădui să fiu un narator obiectiv și imparțial.

S-a lansat total, fără rețineri și fără rațiune în telenovela cu domnul Soare. Totul a început cu o profundă mirare asupra faptului că, din multitudinea de doamne și demoazele prezente pe piață, a fost aleasă tocmai ea, dar conștientă că este giuvaerul cel mai de preț al Tantei Olga și-a zis că merită, că a sosit momentul ei, că a răsărit soarele pe strada ei. Pfff!

După nici două luni de amor ghebos, karma, prietena ei cea mai bună, i-a dat primul semnal.

Beep!

ACTUL 1 – Scena 1 Ajunul Crăciunului

Domnul Soare, deși era și Adeluța de față, primește o invitație de o persoană la balul familiei Brunetei Focoase pupila Madamei Tanța. Madam Tanța, rivala Tantei Olga…(Vezi aici dosarul adiacent.)

Cetățeanul declară cu o mână pe biblie și cu cealaltă la spate cu degetele încrucișate că doar își va arăta năsucul pudrat câteva minute la balul cu pricina, pentru că dorul de locurile natale, de mamica și taticu îi face insuportabilă șederea în micul Paris.

Discret, Adeluța îi dă de înțeles că există, e vie și nu este o cantitate neglijabilă. Indiscret, cetățeanu se face că nu pricepe.

ACTUL 1 – Scena 2 Amor

Întâlniri repetate între cei doi amorezi. Ținut de mânuță, ținut foarte strâns de mânuță pe Adeluța nu care cumva să fugă, să părăsească barca aflată într-o tumultuoasă furtună a vieții. Adeluța – matelot de nădejde – suflă în vele urmărind vânt în pupa.

ACTUL 1 – Scena 3 Iarna la țară

Iarnă frumoasă, ninsori ca-n povești (les nouages d`autre fois) moment tocmai potrivit pentru un voyage în locurile de baștină ale domnului Soare. Aproape de destinație Adeluța află cu stupoare că cetățeanul nu și-a mai vizitat părinții de mult timp, de foarte mult timp, mult mai mult timp decât trecuse de la Crăciun.

Beep-beep!

Adeluța aude, dar ideea că era așteptată, că oamenii (mamica și taticu) se pregătiseră special pentru un rendez-vous cu ea biruie instinctul de conservare. Și oricum e telenovelă serioasă, cu intrigă pe măsură.

ACTUL 1 – Scena 4 Valuri

Adeluța face ca Bubico-n lanț, dar în loc să fugă mâncând pământul, ascultă povața sfătuitorilor de taină și-și zice că o dată-n viață să nu mai fie impulsivă, să acorde a doua șansă și să nu mai facă doar cum o taie capul. Ba mai mult decât atât nu face valuri că oricum barca cetățeanului era în derivă. Să nu se răstoarne, mititelul!

Grosse erreur!

Vreme trece, vreme vine, zice poetul.

ACTUL 2 – Scena 1 Invitația

Proaspeții amorezi primesc o invitație la un eveniment monden. Lume multă, de toate felurile, muzică, distracție, dans, socializare.

Invitație acceptată cu succes și … Beep-beep-beep!

Domnul soare vine cu o propunere, hai să-i zicem inedită ca să n-o spunem pe-aia dreaptă – halucinantă. Omul propune, nici mai mult nici mai puțin, să onoreze invitația separat !!!? De ce??? Din amor nebun față de Adeluța, din dorința lui sinceră și total dezinteresată de-a o proteja de gura lumii.

Până la momentul de-secretizării dosarului nu s-a putut stabili care era pericolul iminent ce atenta la viața, intimitatea și integritatea demoazelei. Poate avem șanse să aflăm de acum încolo, deși aspectul a devenit irelevant.

ACTUL 2- Scena 2 Petrecerea

Pregătiri, toalete, hairstyling, tot ce se cuvine în astfel de situații. La ora stabilită cei doi pleacă cu două taxi-uri diferite, pe trasee diferite. Serviciile secrete deja își tăiau venele pe lung de ciudă!

Petrecerea reușită. Veselie, râsete, glume, lume multă. Adeluța se amestecă prin mulțime, face conversație, dansează, petrece, respectă convenția. Domnul Soare lipește GPS-ul pe ea și o urmează pas-cu-pas ca o umbră fidelă și iubitoare. Practic, nici cei care n-au vrut să vadă realitatea n-au avut cum s-o ignore. Vorba ceea: un secret pe care-l știm doar noi doi și restul lumii! Deși ceruse un amor secret, domnul Soare făcea orice-i stătea în putință să afle toată lumea că Adeluța este luată. Probabil intrase în sevraj că n-o putea ține de mânuță!

Bate vântul, mai trece vreme și vine primăvara cu alaiul ei de flori. Flori primește și Adeluța de la domnul Soare. Și pupici, iubirici, inimioare, fluturași, declarații de amor pentru cei ce mor de dor. Este avansată la rangul de iubita mea.

ACTUL 3 – Scena 1 Afacerea

Domnul Soare este expulzat cu succes din parteneriatul de afaceri. Plânsete, jelanie mare, ca la mort, păr smuls (de pe piept), clienți rămași –  zero. Barca se duce naibii. Se izbește de toate stâncile. Nu se mai înțelege om cu persoană. Naufragiul devine iminent, nu se mai știe cine, pe unde, cu ce navighează. O fi pe mări și oceane? O fi pe ape de interior? Poate un pârâiaș? O fi barcă? O fi vapor? O fi plută? O fi? N-o fi?

ACTUL 3 – Scena 2 Vesta de salvare

Adeluța își pune șapca de căpitan, trece la timonă și aduce cu bine barca la mal. Încet-încet apar alți pasageri, din ce în ce mai mulți. Se formează un brand, un portofoliu de clienți, o viziune de ansamblu și de viitor. Adeluța e ocupată cu timona, cu organizarea și nu se prea vede din spatele cetățeanului care devine vedetă cu fițele aferente la pachet. Nu e bună strategia, nu sunt destule virgule în documentele redactate. Actul 3 este aproape de final. Cortina începe să coboare. Mai sunt doar câțiva centimetri. Cu o voce spartă, răgușită de atâta declamat, recitat, reclamat, la și alții, Domnul Soare își amintește să-i mulțumească Adeluței.

Beep-beep-beep-beep!

Mai multe scene la rând, cu aceeași temă: Uite-o, nu-i!

Adeluța (A): Eu zic să închidem teatrul. E mai bine pentru amândoi.

Domnul Soare (DS): NU! Nuuu! Nu și nu! Eu sunt complet, total și iremediabil îndrăgostit de tine! Mă iubește Dumnezeu că ești în viața mea!

Publicul (P): Bis! Bis! Tris!

A milioana oară demoazela ignoră semnalul de alarmă!

Beep-beep-beep-beep-beep!

ACTUL 4 – Scena 1 Budapesta, mon amour!

În sfârșit dorința Adeluței de a călători se materializează!

Domnul Soare pleacă în interes de serviciu la Budapesta. Un prilej minunat pentru o minivacanță în doi. Ei doi, iubitul și iubita. Veselie maximă.

N-aș vrea să fiu răutăcioasă, dar niște documente olografe din dosar sugerează că iubita făcuse cereri repetate pentru o escapadă la Baden-Baden. A argumentat chiar științific câte beneficii ar fi adus asta relației și mai ales cetățeanului. Se pare însă că acesta a suferit de otită în copilărie și are auzul afectat.

Închidem paranteza pentru că nu vreau să cad în ispita bârfelor. Am promis că voi fi obiectivă și imparțială.

ACTUL 4 – Scena 2 Orașul

Se spune că Budapesta este cel mai romantic oraș european după Paris. Poate din această cauză, poate din cauză de amor sau poate din cauze necunoscute voiajul a fost romantic pentru Adeluța. Nu știu cum a fost pentru domnul Soare, dar nici nu ne interesează prea tare întrucât Adeluța este subiectul. El ar fi putut fi predicatul, dacă ar fi vrut.

Păstrând nota de obiectivitate, pot să afirm că da, a fost o săptămână desprinsă din visele iubitei, mai ales că mai fusese o dată pe acolo și nu găsise nimic emoționant.

A rămas doar cu regretul că nu a ajuns și la spa. Locul este renumit pentru așa ceva.

Timpul nu stă în loc. El zboară indiferent de voința Adeluței. Se mai schimbă anotimpuri, se mai schimbă impresii, idei și se mai schimbă și comportamentul.

ACTUL 5 – Scena 1 Mișcări de trupe

Domnul Soare nu avea încă sacii în căruță, de aceea face frumos o cerere și o depune la registratură. Viața sa devine inechivoc dependentă de conviețuirea în același domiciliu cu Adeluța-iubita. Inițial ea este oarecum depășită de situație și recurge la tot felul de artificii ca să amâne un răspuns concret și direct. Vreo 10 luni îi reușește manevra, până când, într-o zi nefastă de toamnă, cedează ispitei. La momentul respectiv ziua nu dădea niciun semnal că ar fi nefastă, ba chiar părea că s-au aliniat astrele perfect pentru a purcede la acțiune.

Probabil că acum este momentul în care a venit rândul cetățeanului să fie depășit de situație și începe să comenteze cu privire la cristalurile, argintăria, dantelăria cu care Adeluța umple casa. Deh, educația Tantei Olga! Cu toate acestea profită din plin. Nici nu te-ai fi gândit că în locurile natale a mâncat cu lingura de lemn!

ACTUL 5 – Scena 2 Solitudinea

Scenă clasică conjugală. El privește la tv, ea citește.

Nimic, absolut nimic nu prevestește furtuna. Brusc și dintr-o dată domnul Soare zice:

-Iubito eu aș vrea să stau singur în gândurile mele și nu știu cum să fac.

-Cum adică să stai singur? Du-te în dormitor.

-Nu, eu aș vrea să stau singur, să fac ce vreau eu fără să mă gândesc că trebuie să țin cont de altcineva. E visceral și nu știu cât o să mă țină.

Adeluța își strânge câteva lucrușoare într-o bocceluță și pleacă. Închide telefonul, dorindu-și și ea solitudine. Urmează câteva zile în care cetățeanul încearcă redundant, pe diferite canale să refacă legătura.

Într-un final tot la cererea publicului spectator, Adeluța cedează și se întoarce.

Scena se repetă.

Beep-beep-beep-beep-beep-beep!

ACTUL 5 – Scena 3 Limita

Sătulă de făcut și desfăcut bocceluțe, Adeluța pune piciorul în prag.

-Uite care-i chestia: eu nu am această nevoie și, prin urmare, nu pot s-o înțeleg, dar pot să înțeleg că cineva ar putea avea alte nevoi decât mine. Așadar dacă ești în stare de necesitate găsește o modalitate să-ți satisfaci dorința fără a mă implica pe mine și fără a avea urmări asupra mea. E nevoia ta, rezolvă-ți-o singur și nu mă obliga pe mine la diverse acțiuni!

Soluția?

Fugit de acasă la sfârșit de săptămână culminând cu un plan foarte bine ticluit, un ”concediu” de o lună fără prezența Adeluței.

Chapeau!

Beep-beep-beep-beep-beep-beep-beep!

Bulgărele se formase de mult timp, o luase la vale și o avalanșă e iminentă.

ACTUL 6 – Scena 1 Dacă vrea, poate!

Bântuită de conviețuirea cu domnul Soare, Adeluța uită că are de legalizat un document. În ceasul al-XII-lea când mai erau doar 5 ore până la termenul limită începe să dea din colț în colț. Caută soluții. Nu găsește. Lucrurile se precipită. Intră în scenă domnul Soare. Urmează o mobilizare exemplară. Se dă de trei ori peste cap și soluționează problema.

Aplauze furtunoase!

ACTUL 7 – scena 1 Preludiu

Întotdeauna înaintea unei furtuni este un calm, o liniște care ar trebui să-ți dea de gândit, dar calmul acela vine parcă din Paradis și te lași sedus. Nu pui de-o parte provizii, bani albi pentru zile negre pentru că te ia valul și te poartă lin și, pervers, îți adoarme simțurile.

Adeluța trăia în lumea ei sedusă de mesaje siropoase și declarații de fidelitate veșnică. Veșnică pomenire!

Ea în vis, dar coșmarul dădea târcoale.

Se pregăteau de o nouă petrecere. Planul era bine pus la punct, toate aranjamentele făcute. Nu mai așteptau decât startul.

ACTUL 7 – Scena 2 Răsturnare de situație

Regina sufletului meu, zice domnul Soare, nu contenesc să-i mulțumesc lui Dumnezeu că exiști și că mi-a permis să te iubesc. Mi-e mereu mai clar că e mult mai bine și mai ușor în doi.

Adeluța mulțumește și ea divinității pentru așa prezență în viața ei.

După colț e furtuna. Demoazela face un control medical. Rezultatul prevestește vremuri apocaliptice. Șocul e imens și se impune repetarea analizelor. În așteptarea noului răspuns, tot brusc și tot dintr-o dată, domnul Soare ajunge la concluzia că nu mai poate respira în proximitatea Adeluței. Orașul se contractă și nu mai este suficient de mare pentru amândoi. Se duce naibii, pe apa sâmbetei petrecerea.

Prin nu știu ce minune științifică și tehnologică, domnul Soare se transformă din ceva concret și palpabil într-o nălucă, o iluzie optică și comportamentală. La miezul nopții Regina sufletului meu devine cenușăreasă. Valul ce părea lin izbește barca (de data aceasta a Adeluței) și-o târăște nemilos spre abisuri reci și întunecate.

ACTUL 7 – Scena 3 Marele final

Ceea ce urmează e cea mai proastă și mai ieftină telenovelă din toate timpurile.

Din păcate eu nu pot modifica nimic, așa că va trebui să vă mulțumiți cu ceea ce este.

Înțelegând și ea că barca lua grav apă și că a cam rămas singură în ea, se hotărăște să ia problema în mână. N-a ținut-o mult că era fierbinte și i-a ars palmele.

A: Cum sună viitorul?

DS: Eu am ajuns la concluzia că mi-am consumat doza de stabilitate și fidelitate pe viața asta. Consider că nu am polenizat suficient de mult din populația feminină a României, așadar iți recomand să-ți găsești o prietenă care să te ajute, să fie alături de tine pentru că eu nu fac față nici emoțional și nici energetic situației tale.

A: Adică te-ai văzut cu sacii în căruță, ai adus barca la mal și acum îți pui palma pe dorsal.

Pauză câteva minute bune…

DS: Dar să fim veseli! Să nu fim triști. În fond nu s-a întâmplat nimic. Pe față-i înflorește un zâmbet mai mare decât cel al celebrului conducător de stat.

A: Nu fii ipocrit!

DS: Draga mea, îți sunt profund recunoscător! Alături de tine am realizat multe lucruri, am evoluat. Am învățat multe de la tine

Acum nu ma pot abține să nu comentez. Ce-i aia recunoștință și cum se manifestă? Prin aprins lumânări la biserică?

DS: Sunt convins că vei întâlni un bărbat care să te facă fericită, să-ți ofere ce-ți dorești. Pe viitor dacă ai nevoie de mine, te rog să nu eziți să mă cauți!

A: Ce fel de ajutor?

DS: Bani.

Hai sictir!

Asta n-a fost de la Adeluța. E de la mine. M-am abținut și eu cât am putut.